pe tronul batranetii zace azvarlit in somn
cu supta-i umbra a fetii
al batranetii domn
el sforaie intruna si sforaie de mult
doar eu am mai ramas
aici ca sa-l ascult
iar domnul n-are ceas
nici sfetnici, nici strajeri
doar eu am mai ramas
sint tot ce poti sa-mi ceri
el stie chiar in somn
ce trist ii e palatal
doar eu am mai ramas
sa ii ascult oftatul
asa este de mult
si asa va fi mereu
doar eu am mai ramas
iar domnul sint chiar eu.
